Acum pe AM: Diminetile noastre
Acum pe FM: Diminetile noastre

11.02.2013 Fila de calendar

11 Februarie, 2013 (1527 vizite | 0 comentarii)
Yahoo Messenger Facebook Delicious Stumbleupon Tiparire

Semnificaţii ale zilei de 11 februarie 2013 

*

 
Cu sprijin RADOR
Calendar religios


*

Apariţia Sf. Fecioare Maria la Lourdes (Calendarul Romano-Catolic 2012).

Sfântul Sarkis, fiul său Mardiros (Calendarul Arhiepiscopiei Bisericii Ortodoxe Armene din România - Sărbători principale 2012).

Evenimente interne

  • 1841: S-a născut Ioan D. Caragiani, folclorist şi traducător; s-a ocupat de folclorul, limba şi istoria aromânilor. Este membru fondator al Societăţii Academice Române.

Caragiani urmează cursurile şcolilor primare şi secundare aromâneşti din Avdela, Gureanţă şi Vlaho-Clisura. Din 1856, studiază filologia la Atena, şi după absolvire, vine în România. Obţine un post de profesor la Gimnaziul Central din Iaşi, devenind, din 1866, şi profesor suplinitor la catedra de limba şi literatura elină a Universităţii. Titularizat nu peste multă vreme, a funcţionat aici aproape patru decenii. Îndată după stabilirea în Iaşi, Caragiani frecventează asiduu şedinţele Junimii, al cărei membru a şi devenit în 1865, înveselind-o cu nenumăratele lui anecdote, în 1866, a fost ales membru al Academiei Române, ca reprezentant al românilor macedoneni, la care s-a şi întors, de altfel, în cursul câtorva călătorii. Bun cunoscător al vieţii românilor din sudul Dunării, Caragiani s-a decis să le popularizeze folclorul, foarte puţin ştiut în România. A apărut astfel cel dintâi articol dedicat acestei probleme, tipărit în 1869, în „Convorbiri literare”, Românii din Macedonia şi poezia lor populară, urmat, după mai bine de două decenii, de prima parte a voluminoasei lucrări Studii istorice asupra românilor din Peninsula Balcanică (1891), cea de a doua parte fiind tipărită postum (1941). Urmărind prezenţa românilor la sud de Dunăre printre cele­lalte popoare balcanice, caută să-i deosebească în perma­nenţă, servindu-se de toponimie şi onomastică. În acest sens, studiile sale sunt un adevărat repertoriu onomastic al macedo­românilor. A tradus integral şi a pregătit pentru tipar Iliada lui Homer, din care însă nu a apărut decât un fragment. Tipărite în 1879, Odyseea şi Batrachomyomachia sunt tălmăcite pentru prima oară în întregime în româneşte, beneficiind de o transpunere plastică şi vie, cu expresii împrumutate din limba populară şi cu întorsături specifice basmului.

 

  • 1847, 11/23: Adunarea Obştească din Ţara Românească votează, la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, legea prin care sunt eliberaţi din robie, fără nici o despăgubire, toţi ţiganii Mitropoliei, episcopiilor, mânăstirilor şi metocurilor bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public.

 

  • 1861, 11-12: Are loc conferinţa de la Alba-Iulia cu participarea reprezentanţilor tuturor “naţiunilor” şi a confesiunilor din ţară, la care delegaţii maghiari cer introducerea prevederilor Legii electorale a Ungariei de la 1848, cu scopul lichidării autonomiei Transilvaniei şi încorporarea acesteia la Ungaria. Delegaţii români se opun, însă, adoptării vreunei hotărâri prin care Transilvania să se reîntoarcă la starea de lucruri din 1848.
     

  • 1880, 11/23: Grecia recunoaşte oficial independenţa României.
     

  • 1882: S-a născut compozitorul Gheorghe Cucu, cunoscut mai ales datorită muzicii corale şi prelucrărilor de folclor.

A fost un clasic al muzicii corale româneşti care a lăsat peste 100 de piese muzicale. Prin folosirea creatoare a cântecului popular în lucrările sale corale, a contribuit la dezvoltarea şcolii muzicale naţionale româneşti. Este autorul unor lucrări de bază în acest sens, caracterizate prin conţinut realist şi umor, prin intonaţie populară şi măiestrie a compunerii (Frumosul vine pe apă, 1931; Haz de necaz). A armonizat colinde şi a scris muzică bisericească. În comuna Puieşti a judeţului Tutova a văzut lumina zilei la 11 februarie 1882. A urmat la Bârlad, cursurile şcolii primare şi ale Şcolii de cântăreţi bisericeşti, având profesor pe psaltul Damian Rânzescu (director), pe profesorul de teorie-solfegii şi dirijorul corului bisericii „Domneasca”, Athanasie Popovici, şi pe psaltul Ion Botoi. A pleacat la Brăila unde s-a angajat tenor al bisericii Sfinţii Voievozi. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti cu profesorul Eduard Wachmann, Dumitru Chiriac şi Gheorghe Brătianu. A fost cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu unde a devenit dirijor. Între timp a fost dirijor secund al Corului Carmen. A urmat un Curs pregătitor de Armonie şi Contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris şi la Schola Cantorum din Paris, cu Vincent d’Indy. A fost dirijorul corului capelei române. Întors în ţară s-a angajat „maestru suplinitor de muzică” în Piteşti, Turnu Severin şi Slatina. A fost dirijorul corului Mitropoliei bucureştene, la care a rămas în anii 1916-1919. A obţinut premiul al doilea „George Enescu” pentru „coruri religioase”, Premiul Societăţii Compozitorilor pentru culegeri de folclor (1925), Medalia de aur a expoziţiei din 1906. A funcţionat ca profesor provizoriu la Catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din Bucureşti, profesor la Seminarul „Nifon” din Bucureşti, profesor de Armonie la Academia de Muzică Religioasă din Capitală.
 

  • 1911: S-a născut Pericle Martinescu, prozator, eseist şi traducător (a tradus din Erskine Caldwell, Paul Feval, Nikos Kazantzakis, Artur Lundkvist).

Face şcoala primară în satul natal, liceul la Constanţa, primele patru clase, şi Braşov, Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti. Devine referent la Mişcarea culturală a Primăriei Municipiului Bucureşti şi la Biblioteca Municipală, secretar de presă la Direcţia Presei din Ministerul Propagandei Naţionale şi la Direcţia Presei din Ministerul Informaţiilor. A fost membru al Societăţii Scriitorilor Români şi face parte din Uniunea Scriitorilor. Înaintea apariţiei romanului Adolescenţii de la Braşov (1936), Martinescu desfăşurase o întinsă activitate publicistică. Scriitorul, care publicase eseul Superstiţia stilului („Vremea", 1934), prefera literatura lui Malraux, Celine, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. În lstoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul observă că prozatorul vădeşte în evocarea sufletului adolescent „vibraţie şi simţul situaţiilor lirice". Reeditându-şi mai târziu romanul, prozatorul reneagă prima ediţie, dând una nouă, definitivă (în 1991). Martinescu este unul dintre publiciştii de cursă lungă. A strâns o parte din texte în Retroproiecţii literare, volum în care intră studii, cronici, articole literare din perioada 1933-1944. Între meritele acestor pagini, şi cu deosebire ale secţiunii Efigii şi profiluri, este acela că tot ceea ce a scris despre Malraux, Faulkner, Montherlant, Amiel, Camoes, Drieu La Rochelle era în epocă o noutate. Umbre pe pânza vremii este o carte de mărturii despre generaţia de scriitori care băteau la porţile afirmării înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, despre scriitori din „corabia cu rataţi”. Sunt revelatoare paginile despre Emil Botta, Simion Stolnicu, Matei Alexandrescu, Neagu Rădulescu, Corneliu Temensky, cele despre cercul de colaboratori ai revistei „Vremea”. Ceea ce îl repre­zintă cel mai bine este însă jurnalul, întins de-a lungul a patru decenii, din care a încredinţat tiparului două volume: 7 ani cât 70. Pagini de jurnal în 1997 şi Jurnal intermitent.
 

  • 1914: S-a născut Paul Alexandru Georgescu, critic şi istoric literar, traducător; doctor în filologie hispanică. În afara numeroaselor traduceri, a scris mai multe volume despre literatura hispano-americană.

După ce urmează studiile medii la Liceul „Fraţii Buzeşti" din urbea natală (1925-1932), se înscrie la Universitatea din Bucureşti, absolvind în 1936 secţia de sociologie a Facultăţii de Litere şi Filosofie, sub îndrumarea lui D. Gusti; în acelaşi an obţine şi licenţa în drept. După susţinerea, în 1939, a tezei de doctorat Conceptul şi ideea dreptului la Rudolf Stammler, este numit asistent la Catedra de filosofia dreptului, unde lucrează până în 1944, când este detaşat pentru 2 ani ca lector de limba şi literatura română la Universitatea din Madrid. Revine în ţară în 1947, după încă un an petrecut în Elveţia, tot ca lector de română. Lucrează apoi ca redactor la Editura Ştiinţifică, iar în 1962 devine lector la Catedra de spaniolă a Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Titlul de doctor în filologie îl obţine, în 1970, cu teza Arta narativă a lui Miguel Angel Asturias, în 1971 fiind promovat conferenţiar, post în care va funcţiona până la pensionare (1979). Vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie Româno-Venezuelene şi membru corespondent al Academiei Naţionale din Columbia (din 1979), a fost distins cu Ordinul cultural venezuelean „Andres Bello" (1977) şi cu Medalia pentru merite ştiinţifice a Universităţii „San Marcos" din Peru (1978).
 

  • 1921: S-a născut Ion I. Inculeţ, inginer canadian de origine română (stabilit în Canada din 1946). Principalele sale preocupări ştiinţifice şi profesionale s-au axat pe domeniul electricităţii statice. Este membru de onoare din străinătate al Academiei Române.
     

  • 1922: S-a născut Tudor Jarda, compozitor şi pedagog.

S-a născut la Cluj-Napoca, la 11 februarie 1922, şi a urmat studii la conservatoarele din Cluj-Napoca şi Timişoara. Tudor Jarda s-a afirmat în domeniul creaţiei muzicale, printr-o serie de lucrări din genuri diferite, de la lieduri la creaţii de operă. Şi-a început cariera muzicală ca instrumentist în Orchestra Operei Române din Cluj-Napoca. Jarda este autorul opusurilor Neamul Şoimăreştilor şi Pădurea vulturilor. Un loc aparte în creaţia lui Tudor Jarda îl ocupă baletul cu cor şi solist Luceafărul de ziuă, scris în 1968. Din creaţia pentru scenă a lui Tudor Jarda fac parte şi operele ale căror premiere absolute au avut loc tot la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca: alegoria lirică Dreptul la viaţă (1965) şi opera în patru acte Înger şi demon ( 1985 ). A fost profesor de armonie la Academia de Muzică „Gh. Dima“ din Cluj-Napoca (1948–1984) şi secretar al Filialei clujene a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1954–1957). Pe parcursul anilor, maestrului Tudor Jarda i-au fost conferite mai multe distincţii, printre care: Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Cavaler (2002), Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Muzică a Universităţii Oradea, Membru de Onoare al Operei Naţionale Române Cluj-Napoca, Cetăţean de Onoare al Municipiului Cluj-Napoca.
 

  • 1926: S-a născut actriţa Elena Sereda.

Elena Sereda s-a născut la 11 februarie 1926. Absolventă a Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică, a debutat pe scenă în 1945, în spectacolul Asta-i ciudat de Miron Radu Paraschivescu, în regia lui Tudor Muşatescu. A jucat în numeroase alte reprezentaţii ale Naţionalului, printre care: Macbeth de William Shakespeare, celebrul spectacol cu măşti al lui Ion Sava, (1946), Mitică Popescu de Camil Petrescu (1946), Apus de soare de Barbu Delavrancea - rolul Oanei, în prima reluare de după război a piesei (1956), Maria Stuart de Friedrich Schiller (1964), Danton de Camil Petrescu (1974), A treia ţeapă de Marin Sorescu (1979), Căruţa cu paiaţe de Mircea Ştefănescu (1980), Hagi Tudose de Barbu Delavrancea (1980), Ploşniţa de Vladimir Maiakovski (1982) şi Despot Vodă de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme , printre care: Ciulinii Bărăganului, în regia lui Louis Daquin, Dimineţile unui băiat cuminte de Andrei Blaier, De trei ori Bucureşti de Horea Popescu, Toamna bobocilor de Mircea Moldovan şi Ecaterina Teodoroiu de Dinu Cocea.
 

  • 1927: S-a născut istoricul Paul Cernovodeanu. A întreprins cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX; editor de izvoare externe (colecţia "Călători străini despre Ţările Române"). Este membru de onoare al Academiei Române din 1999.

S-a născut în anul 1927 şi este absolvent al Şcolii Superioare de Arhivistică, licenţiat în istorie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Bucureşti.  Tot aici, în 1970, a susţinut teza de doctorat cu tema Relaţiile Angliei cu Ţările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660-1714. A desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale ştiintifice la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost director adjunct între 1990-1997. Începuturile sale în domeniul muzei Clio sunt extrem de tumultoase. A început activitatea ştiinţifică în 1948, la Institutul de Istorie al Academiei RPR, dar a fost înlăturat în 1952, pe considerente politice. Pentru patru ani a fost trimis „la munca de jos”, la Uzinele Vulcan, aoi la Sfatul Popular. Abia în 1964 a revenit în cercetare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a parcurs toate treptele până în 1997, când s-a pensionat. O preocupare constantă a academicianului Paul Cernovodeanu a fost Gheorghe Magheru şi familia sa. Monografia Pe urmele Magherilor, publicată în 1983, a fost scrisă cu ajutorul lui Vlad Magheru, strănepotul generalului. Paul Cernovodeanu s-a specializat în istoria medie şi modernă, şi a elaborat, singur sau în colaborare, peste 300 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi peste hotare. Amintim: Documente privind istoria oraşului Bucureşti, Călători străini în Ţările Române, England’s Trade Policy in the Levant 1660/1714, Dimitrie Cantemir, Historian of South-East European and Oriental Civilization, Cavalerii Apocalipsului. Calamnităţile naturale în trecutul României (până la 1800), În vâltoarea primejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu. (1688-1714). A colaborat, ca autor şi coordonator, la elaborarea volumului VI din Istoria Românilor. Totodata, Paul Cernovodeanu a fost ales ca membru al mai multor instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, fiind ales membru de onoare al Academiei Romane în anul 1999. În septembrie 2006, Paul Cernovodeanu, un istoric de prim rang al ultimei jumătăţi de secol, a părăsit această lume.
 

  • 1927: S-a născut matematicianul Dimitrie D. Stancu. A realizat cercetări de analiză numerică şi teoria aproximării. Este membru de onoare al Academiei Române din 1999.

 

  • 1932: Este inaugurat noul studio de concerte al Radiodifuziunii Române, construit de arhitectul George Matei Cantacuzino şi inginerul Liviu Ciuley.
     

  • 1932: S-a născut fizicianul Aureliu Emil Săndulescu. A întreprins cercetări în fizica nucleară teoretică, care au dus la o nouă direcţie în fizica nucleară: teoria microscopică a dezintegrării alfa. Este membru titular al Academiei Române din 1992, vicepreşedinte al acestui for.
     

  • 1941: S-a născut Cornel Mihai Ionescu, eseist şi traducător, bun cunoscător al literaturilor italiană şi spaniolă, din care a şi tradus.

Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti (1959), Ionescu a urmat în perioada 1959-1964 cursurile Facultăţii de Limbi Romanice şi Clasice (secţia italiană-spaniolă) a Universităţii bucureştene. Şi-a luat doctoratul în 2002 cu o teză intitulată Hermeneutică şi apofază în barocul european şi în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Este asistent (din 1964), apoi lector (1967) şi conferenţiar (2002) la Facultatea de Litere a Universităţii bucureştene, în cadrul Catedrei de literatură comparată, iar din 1990 devine profesor asociat la Facultatea de Filosofic Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961). Cartea de debut a lui Ionescu, Generaţia lui Neptun (1967), analizează implicaţiile teoretice ale mişcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul '63. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulţi ani înaintea apariţiei în Franţa a cărţii cu acelaşi titlu al lui Gerard Genette, un nou tip de lectură critică şi de interpretare textuală.

 

  • 1981: A murit Gabriel Drăgan, prozator şi poet.

A urmat şcoala primară în satul natal şi liceul în Focşani şi în Piatra Neamţ. Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în Diciosânmărtin, Dumbrăveni, Aiud, fiind apoi funcţionar în Ministerul de Externe, condus de Nicolae Titulescu. De la romanul Pe frontul Mărăşeşti învie morţii... (1934; re­editat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a războiului pentru întregire şi satiră a anilor postbelici, indiferenţi faţă de cei ce s-au jertfit atunci (indiferenţă pe care eroul cărţii, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie şi cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la ne­bunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negaţie" a tradiţiei, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului" prin mistica creaţiei, la galeria de portrete istorice din Forţele naţionalismului creator (1937), scrisul lui Drăgan este acaparat de adeziunea lui (de cele mai multe ori prea locvace şi nesusţinută artistic) la idealul naţionalist al epocii.

  • 1993: A murit Ludovic Paceag, compozitor şi dirijor
  • 1987: A murit Radu Codreanu, biolog şi citolog. A redactat lucrări de zoologie a nevertebratelor, parazitologie comparată, patologia insectelor. Este membru titular al Academiei Române din 1974.

 

EVENIMENTE EXTERNE

 

Ziua mondială a bolnavului, proclamată din iniţiativa Papei Ioan Paul al II-lea, în mai 1992. În fiecare an, în această zi, Suveranul Pontif se adresează celor aflaţi în suferinţă din cauza diverselor boli, chemându-i să lupte împotriva maladiilor ce-i afectează.

 

Ziua inventatorilor americani, instituită (în timpul administraţiei Carter) în memoria marelui inventator Thomas Alva Edison.
 

  • 1650: A murit René Descartes, filosof francez, unul dintre întemeietorii raţionalismului modern.

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof şi matematician francez. S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim şi Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Franţa. La numai un an de la naşterea lui René, mama sa se stinge din viaţă ; Descartes va fi crescut de o doică şi se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestia. În 1604, la vârsta de 8 ani, este încredinţat noului aşezământ al iezuiţilor din La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina şi greaca, precum şi matematica, fizica, logica, morala şi metafizica. Îl cunoaşte pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă şi variată corespondenţă şi va întreţine o relaţie îndelungată de prietenie intelectuală. Între 1614 şi 1617 îşi ia bacalaureatul şi licenţa în drept la Universitatea din Poitiers. În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prinţului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viaţa militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician şi fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenţiei şiinţifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, şi se ocupă intens de matematică. În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca şi Germania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunăre, angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul războiului de 30 de ani” (1618-1648). În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă „fundamentele unei ştiinţe admirabile”, ideile directoare ale metodei sale de mai târziu. Îşi vinde averea, pentru a-şi asigura liniştea şi independenţa materială. Călătoreşte în Elveţia, Tirol şi Italia. În 1628 compune, în latină Regulile pentru îndrumarea minţii, lucrare neterminată şi rămasă inedită până în 1701. n toamna lui 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei şi renunţă la publicarea tratatului său Lumea, care se sprijinea pe sistemul copernican În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii şi Geometria. Urmează reacţii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval şi Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanşa şi conflictul dintre Descartes şi Fermat. În 1641 publică, la Paris, în latină, Meditationes metaphysicae, (Meditaţii metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuşi. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie şi rector al universităţii, care îl acuză pe Descartes de calomnie şi de ateism. În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenţia de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes şi la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prinţesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului), publicată abia în 1649. Se stinge din viaţă pe 11 februarie 1650.
 

  • 1847: S-a născut inventatorul american Thomas Alva Edison. A realizat telegraful (1876-1877), microfonul telefonic cu praf de cărbune (1877), fonograful (1878), dulia şi soclul cu filet pentru becul incandescent. Sub conducerea lui s-a construit prima centrală electrică din lume. La 11 februarie este marcată, în SUA, Ziua inventatorilor americani (instituită, în timpul Administraţiei Carter, în memoria marelui inventator).

A fost un important inventator şi om de afaceri american a sfârşitului de secol XIX și început de secol XX. A fost cunoscut şi ca „Magicianul din Menlo Park, fiind şi cel mai prolific inventator al timpului prin aplicarea practică a descoperirilor ştiinţifice (1903 brevete). Este un autodidact, însă acest lucru nu l-a împiedicat să realizeze invenţii în domeniul electricităţii (becul cu filament), telefoniei, al sistemului de transmisie multipla a telegramelor, înregistrării mecanice a sunetului (fonograful) şi cinematografiei - kinetoscopul. În lumea industriei introduce noţiunea de producţie de serie. Pentru meritele sale, Academia Americană de Arte şi Ştiinţă îi acordă în anul 1895 „Premiul Rumford” pentru activitatea din domeniul electricităţii şi în anul 1915 „Medalia Franklin” pentru contribuţia sa pentru binele umanităţii. Edison s-a născut în Milan, Ohio, Statele Unite ale Americii şi şi-a petrecut copilăria în Michigan. A fost parţial surd din adolescenţă, ceea ce nu l-a împiedicat să devină operator de telegraf în anii 1860. Primele invenţii ale lui au fost legate de telegraf. În adolescenţa sa, Edison a lucrat şi în alte domenii, vânzând mâncare şi bomboane călătorilor prin trenuri. Primul său brevet de invenţie a fost obţinut pentru maşina electromagnetică de înregistrat voturi în 28 octombrie 1868.\
 

  • 1800: S-a născut chimistul britanic William Talbot, unul dintre pionierii fotografiei.
     

  • 1855: S-a născut compozitorul rus Anatoli Liadov.
     


 

  • 1881: S-a născut Carlo Carrà, unul dintre cei mai importanţi pictori italieni ai primei jumătăţi a secolului al XX-lea.

Născut în Piemont Carlo Carrà va deveni mentorul şi teoreticianul artei metafizice. Începe ca artist futurist şi din anul 1903 se stabileşte la Milano, lucrează ca artist decorator iar din 1904 se înscrie ca student la Şcoala de Arte aplicate şi ulterior la Academia Brera. Ca alţi tineri rebeli distruge lucrările sale din această perioadă. Semnează în 1908 cu Boccioni, Severini şi Marinetti cele două manifeste ale picturii futuriste. Călătorind la Paris, cunoaşte pe Picasso şi Braque, elementele picturii cubiste vor apare succesiv în pictura sa. În celebra sa pictura Funeraliile Anarhistului Galli pictorul combină  un dinamism futurist cu structuri cubiste severe.  În 1915 îl întâlneşte pe Giorgio de Chirico şi sub influenţa acestuia îmbrăţişează pictura metafizică, preluând din rechizitele sale specifice – manechine, uşi întredeschise, interioare misterioase, atmosfera enigmatică.  Faza futuristă se încheie la izbucnirea primului război mondial. Se desparte de Chirico în 1918, opera lui Carrà înclină acum spre formă şi nemişcare, renunţă treptat la emoţii.  Pictura lui devine pur metafizică, o explică în cartea sa  Pittura Metafisica – publicată 1919, dar între anii 20-30 aderă la mişcarea Novecento Italiano care cerea o întoarcere la realism, la valorile tradiţionale, găsim aici o închidere a paletei sale într-un stil asemănător picturilor lui Masaccio.  Vederile sale politice devin ultranaţionaliste şi este atras de fascism. Publică critică şi poezie în ziarul milanez L’Ambrosiano. Semnează o petiţie în care se promulga sprijinirea ideologiei prin artă şi se alătura grupului “Strapaese” condus de alt mare pictor al naturii moarte Giorgio Morandi. Moare în 1966 la Milano.

  • 1900: S-a născut filosoful german Hans-Georg Gadamer. Considerat cel mai important hermeneut al secolului XX. Preocupat de reabilitarea filosofiei practice.

  • 1917: S-a născut scriitorul american Sydney Sheldon.

  • 1962: S-a născut Sheryl Crow, cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare americană de muzică blues şi rock.


 

  • 1969: S-a născut actriţa americană Jennifer Aniston, câştigătoare a Globului de Aur în anul 2003, pentru rolul din serialul de televiziune „Friends”.

  • 2000: A murit aviatoarea franceză Jacqueline Auriol. În anii 50 ai secolului XX, în epoca de pionierat a avioanelor cu reacţie, a fost unul dintre cei mai cunoscuţi piloţi de încercare. Căsătorită cu Paul Auriol, fiul preşedintelui francez Vincent Auriol.

  • 2000: A murit cineastul francez Roger Vadim.

« Precedentul Urmatorul »

Evenimente recente

(Sursa foto - Radio România) Radio România la summitul mondial dedicat educaţiei prin media
Într-un secol în care canalele de comunicare sunt din ce în ce mai multe și mai diverse, însă mesajul transmis este din ce... citește
Elena Mosuc & G Salgueiro Operfado, un spectacol grandios în aer liber la Iași
Opera Naţională Română Iaşi vă invită la cel mai grandios spectacol de operă din capitala Moldovei “Magia serii în sunet și... citește

Adaugă un comentariu

Nume:
Comentariu:
Cod Securitate:
cod securitate

Comentarii

Încă nu există comentarii pentru acest eveniment.

Newsletter


Twitter Radio Iasi
© Radio Iași 2019, toate drepturile rezervate.