Acum pe AM: Diminetile noastre
Acum pe FM: Diminetile noastre

Fila de calandar

13 Februarie, 2012 (684 vizite | 0 comentarii)
Yahoo Messenger Facebook Delicious Stumbleupon Tiparire

Semnificaţii ale zilei de 13 martie
  *

 Cu sprijin RADOR;
dezvoltări - Gabriela Grama -

*

 

  • 1865: S-a născut fizicianul Dragomir Hurmuzescu.

Fondator al învăţământului electrotehnic din România, a pus bazele primului laborator de electricitate din ţară, transformat apoi în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi - prima şcoală de fizică experimentală. Ctitor al radiofoniei româneşti, în 1922, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune - Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România, care la 1 noiembrie 1928 difuza în eter prima emisiune cu anunţul: Alo, alo, aici Radio Bucureşti, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu. Era momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România. A avut contribuţii în domeniile electricităţii şi fizicii razelor X. A inventat dielectrina şi a construit electroscopul care-i poartă numele (1894). Repetă şi realizează la Iaşi în anul 1901 experimentele de comunicaţie prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov şi ale altora din perioada 1895-1901. Este membru corespondent al Academiei Române din 1916.

  • 1872, 13/25: S-a născut Gheorghe T. Kirileanu, istoric şi folclorist. Sub conducerea lui A. D. Xenopol a făcut numeroase cercetări socio-etnografice de teren. Este membru titular onorific al Academiei Române din 1948.

A rămas orfan de mamă la 7 ani şi a făcut studii primare şi gimnaziale sub patronimicul Teodorescu (după bunicul de pe mamă, preotul Teodor Ioanovici). A absolvit apoi la Iaşi, în mod strălucit, şcoala Normală „Vasile Lupu” (1891), cursul superior al Liceului Particular „Institutele-Unite” (1895) şi Facultatea de Drept 1900). În anii studenţiei a adăugat şi numele de familie al tatălui (Grigore Chirileanu). A atras atenţia asupra risipirii manuscriselor lui Creangă, la zece ani după trecerea acestuia în veşnicie. La îndemnul lui Titu Maiorescu, a devenit, din 1906, cel mai important şi longeviv editor al scrierilor lui Ion Creangă. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu (1905). În 1906 a intrat în serviciul Casei Regale, unde a primit răspunderea corespondenţei în limba română şi a petiţiilor către suverani. Din 1909 a devenit şi bibliotecar al Palatului Regal, precum şi apropiat colaborator al Prinţului Barbu Ştirbey. A fost înlăturat din post în 1930, la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea. Din 1935 s-a stabilit la Piatra-Neamţ, în casa anume construită, pentru el şi biblioteca sa, pe str. Ştefan cel Mare nr. 25. La 24 februarie 1956 a donat oraşului inestimabila sa bibliotecă de circa 30.000 de volume, cu publicaţii dintre anii 1630-1960. Impresionanta colecţie de manuscrise a fost donată Bibliotecii Academiei Române, prin mijlocirea viitorului director Gabriel Ştrempel.
 

  • 1875: A murit Ana Ipătescu, eroină a Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească.

Născută în anul 1805 în Bucureşti, într-o familia din burghezia vremii, a fost o eroină a Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. Datorită soţului, funcţionar la Departamentul Vistieriilor, participă la întâlniri ai societăţii secrete „Frăţia” unde cunoaşte pe câţiva dintre conducătorii care vor intra în guvernul revoluţionar după izbucnirea revoluţiei la 9 iunie 1848. A participat direct, în fruntea mulţimii prorevoluţionare bucureştene la eliberarea guvernului revoluţionar, arestat la 19 iunie 1848, în urma unui complot contrarevoluţionar. S-a stins din viaţă în anul 1875. Deşi a dorit să fie îngropată la Mănăstirea Pasărea, nu s-a putut identifica până acum care este mormântul.
 

  • 1881: S-a născut actorul Tony Bulandra.
     

  • 1891, 13/26: S-a născut Felix Aderca, prozator, dramaturg, poet, eseist, estetician şi publicist, numele său real este Zelicu Froim Adercu.

Urmează şcoala primară la Puieşti, apoi Liceul Carol I din Craiova, pe care nu l-a absolvit. A fost un autodidact. După o tentativă de a se stabili la Paris, revine la Craiova unde devine funcţionar la Ministerul Muncii. Ia parte la şedinţele cenaclului Sburătorul, coordonat de Eugen Lovinescu. S-a remarcat ca poet simbolist, autor de povestiri şi romancier - Omul descompus, autor al unuia dintre primele romane de anticipaţie din literatura română - Oraşele scufundate.

  • 1892, 13/25 - 14/26: Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român definitivează textul „Memorandumului” redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu. Înainte de publicare, textul este trimis la Bucureşti; regele Carol I îl găseşte oportun şi promite că va interveni pe lângă Curtea de la Viena în vederea satisfacerii revendicărilor.
     

  • 1900: S-a născut Petre P. Panaitescu, istoric şi filolog, membru corespondent al Academiei Române din 1934.

Studiile secundare le-a efectuat la Iaşi şi Bucureşti, iar mai apoi, între 1918-1922, cele superioare, la Bucureşti şi între 1923-1924, la Cracovia. Devine membru al Şcolii române din Franţa în 1924. În 1925 primeşte titlul doctor în litere, după ce susţine teza de doctorat Influenţa polonă în opera şi personalitatea cronicarilor Grigore Ureche şi Miron Costin - prima monografie însemnată despre relaţiile româno-polone. Primeşte titlul de doctor docent în 1961. Între 1927 - 1932 a fost conferenţiar de istoria slavilor la Universitatea din Bucureşti, iar între 1932 - 1941 a ocupat postul de profesor, la aceeaşi catedră a Universităţii. Între 1954 - 1965 a activat ca cercetător principal în cadrul „Institutului de istorie Nicolae Iorga”. Ca specialist în slavistică, Petre P. Panaitescu a fost continuatorul ideilor lui I. Bogdan. Ca istoric a întreprins demersuri în editarea critică a documentelor din Ţara Românească, a unor cronici slavo-române şi a scrierilor lui Grigore Ureche, Miron Costin şi Dimitrie Cantemir. În cercetările sale a urmărit îndeobşte istoria poporului român şi a relaţiilor sale cu popoarele de origine slavă. A întocmit şi monografii despre câteva figuri emblematice ale istoriei românilor: Alexandru cel Bun (1932), Mihai Viteazul (1936), Mircea cel Bătrân (1944), Dimitrie Cantemir (1958).

  • 1902: S-a născut istoricul David Prodan. A întreprins cercetări fundamentale privind Transilvania medievală. Este membru titular al Academiei Române din 1955.

A urmat liceul la Orăştie, iar apoi Facultatea de Istorie şi Geografie din Cluj în 1924. A obţinut titlul de doctor în istorie în anul 1938. În perioada 1924-1938 a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, iar în următorii zece ani la Biblioteca Centrală Universitară. A fost profesor universitar în perioada 1948-1962 şi şef de secţie la Institutul de istorie si arheologie din 1948 până în 1972. În 1948 a devenit membru corespondent, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. La moartea lui Fernand Braudel, David Prodan a fost ales membru al Asociaţiei Istoricilor Americani.
 

  • 1916: S-a născut actriţa Cella Dima.
     

  • 1935: S-a născut Romulus Rusan, prozator şi editor, unul dintre iniţiatorii „Memorialului Sighet” (Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei).
     

  • 1936: Premiera tragediei lirice Oedip de George Enescu, pe scena „Operei Mari din Paris”, libretul a fost scris de Edmond Fleg după tragedia greacă omonimă a lui Sofocle.

  • 1936: S-a născut Alexandra Indrieş, pe numele său real Gloria Barna şi, după căsătorie, Gloria Lillin, prozatoare şi critic literar; în 1956 a fost arestată şi închisă câteva luni pentru agitaţie politică.

Urmează Liceul Teoretic din Arad (1946-1953), apoi Şcoala de Literatură „M. Eminescu” din Bucureşti (1953-1954). În 1954 se înscrie la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, unde urmează cursurile timp de treisprezece luni, până în 1956, când este arestată şi condamnată pentru opiniile sale politice. Căsătorită cu Andrei Lillin, se stabileşte la Timişoara (1959). Îşi încheie în 1972 studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (cursurile fără frecvenţă). Îşi susţine doctoratul în filologie cu o teză despre Lucian Blaga (1980). După 1989 desfăşoară o intensă activitate pe tărâm politic. Un posibil portret al studentei Gloria Bârna, cu eroismul şi naivitatea tânărului cărturar, se află în Justa de Paul Goma (1985). Debutează publicistic în „Viaţa capitalei” (1954) şi editorial cu romanul Saltul în gol. Studiul Corola de minuni a lumii (1975), o „interpretare stilistică a sistemului poetic al lui Lucian Blaga”, exprimă un efort conceptual demn de toată atenţia. În volumul Sporind a lumii taină. Verbul în poezia lui Lucian Blaga (1981), analizele din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistica verbului. Alternative bacoviene (1984) şi Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie şi, nu în ultimul rând, către sociologie. Cutia de chibrituri (1987), „roman scris între 7 decembrie 1979 şi 28 noiembrie 1982”, întâlneşte altă generaţie literară, nu fără a repune în discuţie idei care animau experimentul romanesc la sfârşitul deceniului al şaptelea.

  • 1976: A murit Sergiu Dan, prozator şi traducător.

Sergiu Dan este pseudonimul literar al lui Isidor Sergiu Rottman. S-a născut la 29 decembrie 1903, la Piatra Neamţ. A debutat în revista „Cugetul românesc” în 1922 şi a colaborat la numeroase ziare şi reviste din perioada interbelică. Romancier cu o îndelungată activitate literară, Dan debutează editorial în 1929 cu volumul Viaţa minunată a lui Anton Pann, scris în colaborare cu Romulus Dianu şi reluat în 1934 cu titlul Nastratin şi timpul său. În 1931 Dan publică Dragoste şi moarte în provincie, ce ar fi putut deveni, după cum s-a remarcat, o versiune autohtonă a Doamnei Bovary, dacă finalul nu ar fi fost ratat. Arsenic este un roman interesant mai mult prin tehnica narativă, decât prin ţesătura epică sau încărcătura de idei. În Surorile Veniamin, romancierul continuă să facă investigaţii pe arii minore. Un roman de o factură cu totul deosebită faţă de cele anterioare este Unde începe noaptea (1945). Renunţând la stilul foiletonistic şi la analiza psihologică a individului, autorul descrie spaimele trăite de evrei în perioada legionară şi în aceea a deportărilor. Făcând din ei un popor „victimă" a istoriei, Dan consideră că destinul lor tragic se datorează unei vini ancestrale. După o tăcere de doisprezece ani, Dan revine cu o istorioară de dragoste, Taina stolnicesei (1958), a cărei acţiune, plasată în epoca lui Caragea Vodă, constituie pentru autor pretextul de a crea un cadru pitoresc. În Tase cel Mare (1964), este abordată una dintre temele de largă circulaţie la noi: soarta îmbogăţiţilor de război. Apărut în 1970, romanul Dintr-un jurnal de noapte se deosebeşte fundamental de tot ce scrisese Dan până atunci.

  • 1979: A murit medicul militar dermatolog Scarlat Longhin. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general. A întreprins cercetări originale, fiind precursorul imunostimulării nespecifice cu vaccinul BCG. Este membru corespondent al Academiei Române.
     

  • 1996: A murit preotul Valerian Zaharia, episcop al Oradiei între 1951 şi 1969, an când a fost forţat de comunişti să se pensioneze. După multe peregrinări prin ţară şi domiciliu forţat a trăit din 1979 într-una din casele parohiale ale bisericii Podeanu din Bucureşti.

A urmat studiile la Seminarul teologic „Sf. Andrei” din Galaţi şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Seminarul pedagogic de pe lângă Universitatea din Bucureşti. A fost secretar la şcoala de cântăreţi bisericeşti din Bucureşti, protopsalt la biserica „Spirea Veche” din Bucureşti şi pedagog la Seminarul monahal de la Cernica. Uns în monahism sub numele Valerian şi hirotonit ierodiacon a fost, pe rând, profesor şi director al unei şcoli de cântăreţi din Basarabia, ieroimonah, protosinghel, arhimandrit, profesor la Seminarul „Veniamin” din Iaşi, profesor de Religie în Ploiesti şi stareţ al mănăstirii Ghighiu, exarh al mînăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, stareţ al mănăstirilor Câmpulung-Muscel, apoi Antim din Bucureşti. La 11 noiembrie. 1951 a fost ales episcop al Oradiei, pus în retragere de Sf. Sinod la 12 decembrie 1969. A desfăşurat o apreciabilă activitate pastorală, misionară şi culturală, fiind membru în câteva delegaţii sinodale române care auvizitat alte Biserici.
 

  • 2010: A murit teatrologul Michaela Tonitza Iordache, profesor, din 1967, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” şi director al Teatrului „Ţăndărică” din Bucureşti (1986-1999). Este nepoata pictorului Nicolae Toniza şi soţia actorului Ştefan Iordache.

Născută la 9 noiembrie 1942, Michaela Tonitza Iordache şi-a început activitatea didactică în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în anul 1967. După 1978 a lucrat ca director artistic şi secretar literar la Teatrul Mic şi Teatrul „Ion Creangă”, pentru ca, între 1986 şi 1999 să fie director al Teatrului Ţăndărică din Bucureşti. Michaela Tonitza Iordache a desfăşurat, de asemenea, o bogată activitate literară, remarcându-se prin dramatizarea unor texte precum: Maestrul şi Margareta, după Mihail Bulgakov, Evreul Süss, după Leon Feuchwanger, Patul lui Procust, după Camil Petrescu, Clipa, după Dinu Săraru, Un om de afaceri, după Shalom Alehem, Adunarea Păsărilor, după Farrin Udin Attar, Lolita, după Vladimir Nabokov, Oblomov, după I. A. Goncearov. Pe lângă studiile apărute în volume colective şi în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, Michaela Tonitza Iordache a publicat următoarele titluri: Arta teatrului, Despre joc şi Eliza Petrăchescu.

 




EVENIMENTE EXTERNE


  • 1860: S-a născut compozitorul austriac Hugo Wolf.

În 1875 începe să scrie lieduri iar în perioada dintre 1888 până în 1891 compune peste 200 de lieduri pe versuri de Mörike, Eichendorf, Goethe, Heyse şi Keller. Din 1895 până în 1897 alte trezeci de lieduri. Wolf a lăsat o moştenire epocală în domeniul liedului. Creaţia sa de lieduri atinge o mare profunzime psihologică ce reliefează conţinutul, pasiunile şi sentimentele versului poetic. Wolf considera că forma poeziei trebuie să dicteze forma muzicală, poezia fiind izvorul muzicii. Urmăreşte în lied principiile stabilite în operă de Wagner. Acompaniamentul se dezvoltă conform principiului fuziunii muzicii cu textul, deşi exită şi lieduri în care pianul merge pe un drum independent de voce.
 

  • 1867: Tratat ruso-american privind vânzarea către SUA a Alaskăi şi Insulelor Aleutine, după expediţiile ruseşti din 1741 şi 1783, aceste teritorii nord-americane au trecut, în anul 1799, sub controlul Companiei Americii Ruse.
     

  • 1900: S-a născut, la Izmir, acum în Turcia, Giorgos Seferis (pseudonimul lui Georgios Seferiades) poet şi diplomat grec. Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe 1963.

Tatăl său Stelios Seferis era membru al Academiei greceşti, profesor de drept internaţional, rector al Universităţii din Atena, poet şi traducător. Face şcoala primară în oraşul natal, absolvă liceul în Atena, şi urmează cursurile Universităţii din Paris. Intră în diplomaţie şi ocupă diferite funcţii în ambasadele Greciei din 1931 până în 1962. Debutul editorial cu placheta Strofi(Cotitura), are loc în 1931. A scris relativ puţin, dar versurile sale au fost bine primite pentru mesajul lor antifascist. De fapt Seferis a reluat ideile umanismului clasic grecesc şi le-a recontextualizat, pentru a le adapta la contextul socio-istoric al secolului XX. A fost distins cu premiul Palamas în 1947 şi cu un prestigios premiu englezesc, Foyle, acordat pentru prima oară unui poet străin.
 

  • 1942: S-a născut poetul palestinian Mahmoud Darwish, unul dintre cei mai populari autori arabi contemporani.

Mahmoud Darwish s-a născut la 13 martie 1941 în Al-Birwa, un sat situat în partea de vest a Galileei. În 1947, familia sa a plecat împreună cu alţi refugiaţi în Liban. S-a reîntors doi ani mai târziu, la puţin timp după semnarea acordului temporar de încetare a focului. După terminarea studiilor secundare în satul Kufr Yasif, Mahmoud Darwish a aderat la Partidul Comunist Israelian, Rakah, şi a lucrat ca redactor în presa acestui partid. În perioada 1961 - 1972 a fost arestat în repetate rânduri de către autorităţile israeliene pentru activităţi subversive şi ilegale. În 1972 a plecat la Moscova pentru studii universitare finanţate de Uniunea Sovietică. După un an de studiu la Universitatea din Moscova, a plecat la Cairo, apoi la Beirut, unde, în 1973, a aderat la Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), ceea ce a determinat ca autorităţile israeliene să emită o hotărâre prin care i se interzice intrarea în Israel, fiind suspectat de activităţi teroriste şi subversive. La Beirut, a condus Centrul de Studii Palestiniene şi a fost redactor-şef al revistei „Shu‘un Filastiniyya” (Probleme Palestiniene) şi al revistei „Al-Karmal”. În 1993, a demisionat din Comitetul Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP) în semn de protest împotriva Acordului de pace de la Oslo. În 1996, în urma permisiunii acordate de către autorităţile israeliene de a intra în teritoriile palestiniene, Mahmoud Darwish se stabileşte la Ramallah. Pe data de 9 august 2008, Mahmoud Darwish a încetat din viaţă la un spital din Huston (SUA) şi a fost înmormântat în curtea Palatului Culturii din Ramallah, care a fost denumit numele său. În 1960, la vârsta de nouăsprezece ani, publică prima plachetă de versuri intitulată ‘Asāfīr bilā ’ağniha (Păsări fără aripi). Câţiva ani mai târziu, volumele sale de versuri Awraq az-zaytun (Frunze de măslin), publicat în 1964, şi ‘Āšiq min Filastīnndrăgostit de Palestina), publicat în 1966, au înregistrat un succes uriaş, aducându-i consacrarea ca poet la douăzeci şi cinci de ani. De-a lungul vieţii a publicat numeroase volume de poezii, toate dedicate dragostei sale faţă de Palestina.
 

  • 1971: murit pictorul şi graficianul american Rockwell Kent.

Rockwell Kent s-a născut în Tarrytown, New York, de unde s-a mutat pe la mijlocul anilor `40 înt-o gospodărie din Adirondack pe care a numit-o Asgaard şi unde a trăit, pictat şi desenat până la moarte. Kent a sudiat cu pictorii şi teoreticienii influenţi din acea perioadă, printre care Arthur Wesley Dow, William Merritt Chase, Robert Henri, Abbott Thayer şi Kenneth Hayes Miller. Fiind student la arhitectură la Columbia University, Kent a lucrat ocazional între 1900 si 1910 ca desenator/proiectant şi dulgher. Primele picturi ale munţilor Mount Monadnock şi New Hampshire au fost prezentate Societăţii Artiştilor Americani din New York în 1904, când Dublin Pond a fost cumpărată de Smith College. În 1905 Kent s-a aventurat în Monhegan Island, Maine, unde a rămas pe o perioadă de cinci ani. Prima serie de picturi cu Monhegan au fost prezentate în 1907 la Galeriile Clausen, criticii apreciindu-l ca fiind primul artist modernist american.
 

  • 1975: A murit Ivo Andrič, scriitor şi diplomat sârb. Este laureat al Premiul Nobel pentru Literatură pe 1961.

Ivo Andrić s-a născut în Bosnia, lângă oraşul Travnik, într-o familie veche şi sărăcită de arămari, meserie dintre cele ce dispăreau odată cu declinul dominaţiei turceşti în Balcani. A avut o copilărie umbrită de lipsuri materiale, dar şi de lipsa afecţiunii părinteşti, deoarece a rămas orfan de mic. A crescut la rude, în oraşul Vişegrad, despre care a scris mai târziu mult şi inspirat, păstrându-i o amintire profundă toată viaţa, acea amintire vie şi dureroasă pe care numai întâmplările din copilărie le imprimă în memoria omului. Urmează liceul la Sarajevo, iar studiile universitare, de istorie şi slavistică, la universităţile din Zagreb, Viena, Cracovia şi Graz.
 

  • 1979: Intră în vigoare Sistemul Monetar European (SME), cu obiectivul de a crea „o zonă de stabilitate monetară” în Europa. Scopul sistemului este de a controla fluctuaţiile cursurilor de schimb în ţările Comunităţii Europene, cu excepţia Marii Britani.
     

  • 1996: S-a desfăşurat, în localitatea egipteană Sharm el-Sheikh, la iniţiativa SUA, prima reuniune internaţională la nivel înalt consacrată luptei împotriva terorismului şi continuării procesului de pace în Orientul Mijlociu

  • 1996: A murit regizorul polonez Krzysztof Kieślowski, unul dintrei cei mai importanţi regizori al Poloniei din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea.

Documentarele sale timpurii se concentrau pe viaţa de zi cu zi a orăşenilor, muncitorilor şi soldaţilor. Filmul său pentru televiziune Muncitorii '71, care prezenta muncitori discutând despre motivele grevelor masive din 1970, a fost difuzat într-o formă drastic cenzurată. După acest film, şi-a îndreptat atenţia către autorităţile însele în Curriculum Vitae, film care combina înregistrări reale ale întâlnirilor Politburo cu povestea fictivă a unui bărbat cercetat de oficiali. Primul său film de ficţiune, Personalul (1975), a fost creat pentru televiziune şi i-a adus regizorului primul premiu la Festivalul de Film de la Mannheim. Următoarea sa peliculă, Cicatricea, ca şi precedanta, erau opere ale realismului social. Amatorul (1979), câştigător al marelui premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, şi Noroc chior (1981) păstrează în linii mari stilul precedentelor, dar se axează mai degrabă pe alegerile etice ale unui singur personaj, decât ale unei comunităţi. Fără sfârşit (1984) este probabil cel mai evident film politic al său, prezentând procese politice în Polonia în timpul legii marţiale. Decalogul (1988), o serie de zece filme de scurt metraj a căror acţiune este plasată într-un bloc de aprtamente din Varşovia, fiecare film bazându-se nominal pe una din Cele zece porunci, a fost creat pentru televiziunea poloneză cu fonduri din RFG. Ultimele patru filme ale lui Kieślowski au fost coproducţii străine, ralizate în mare parte cu fonduri din Franţa, în special de la producătorul Marin Karmitz. Cele patru filme au fost de departe cele mai mari succese comerciale ale lui Kieślowski. Prima asemenea peliculă a fost La double vie de Véronique („Viaţa dublă a Veronicăi”) (1990), cu Irène Jacob în rolul principal. Succesul comercial relativ al acesteia i-a oferit lui Kieślowski oportunitatea de a strânge fonduri pentru ambiţioasele sale ultime filme, trilogia Trei Culori ( Albastru, Alb, Roşu), care explorează virtuţile simbolizate de steagul francez. Krzysztof Kieślowski a murit la vârsta de 54 de ani, pe 13 martie 1996, în timpul unei operaţii pe cord deschis în urma unui infarct, şi a fost îngropat la Cimitirul Powązki din Varşovia.

« Precedentul Urmatorul »

Evenimente recente

(Sursa foto - Radio România) Radio România la summitul mondial dedicat educaţiei prin media
Într-un secol în care canalele de comunicare sunt din ce în ce mai multe și mai diverse, însă mesajul transmis este din ce... citește
Elena Mosuc & G Salgueiro Operfado, un spectacol grandios în aer liber la Iași
Opera Naţională Română Iaşi vă invită la cel mai grandios spectacol de operă din capitala Moldovei “Magia serii în sunet și... citește

Adaugă un comentariu

Nume:
Comentariu:
Cod Securitate:
cod securitate

Comentarii

Încă nu există comentarii pentru acest eveniment.

Newsletter


Twitter Radio Iasi
© Radio Iași 2019, toate drepturile rezervate.